June 24, 2010
Posted by adela_baboschi in : Uncategorized , add a commentDacă nu-l cunoaşteţi pe David, ar fi bine să vă cumpăraţi unul. Heiii, glumeam!Este un băieţel frumos care nu demult a decis că nu mai vrea cu chirie, a propos de ce vă povesteam mai devreme, în burtica mamei lui şi a decis că vrea să cunoască lumea. Şi cu paşi repezi s-a împăcat cu soarele, cu anaconda 
şi cu mami şi tati care se uită la el cu aşa mare drag. Şi, ca să fim bine înţeleşi de la început, seamănă cu mine. Iar acest capitol este încheiat! :))) Aşa că, într-o sâmbătă călduroasă, când toată lumea se agita în jurul nostru, am făcut un pact că o să avem grijă unul de celălalt şi că o să ne înţelegem de minune. Şi ne-am zâmbit pe furiş ca să batem palma când toată lumea credea că ne distrează cu alintături amuzante (îmi pare rău Nico, dar trebuia să cunoşti adevărul). În plus, o să fim campioni la fotbal şi nu o să ne audă ceilalţi când o să cântăm pe furiş sub biroul mamei. Pupici
Sunt om cu casă!:)) June 24, 2010
Posted by adela_baboschi in : Uncategorized , 2commentsCe-i drept, v-am cam neglijat în ultima vreme. Dar nu intenţionat…
După cum am prevăzut, luna iunie a fost plină în adevăratul sens al cuvântului. Şi emoţionantă, stresantă, obositoare, fructuoasă. Dap, o lună cât un an. Şi totuşi, o simplă lună şi un scurtcircuit de clipe care încă nu s-a terminat. Am reuşit să am casa mea!!!! Pentru mulţi poate că pare ceva insignifiant, dar pentru mine a însemnat enorm. După ani buni în care am cărat bagaje prin casele altora, m-am ataşat de lucruri, de oameni care se potriveau în decor, am renunţat la camere şi la bucătării, am aşteptat fiecare întâi a lunii să livrez chiria şi am visat la preamulţumitorul câştig la Loto. N-am câştigat biletul, nici locul de parcare şi nici simpatia administratorului (ce să-i faci, nu sunt făcută pentru asta :)) Însă când totul părea că se destramă, am reuşit să am o casă. Mă cam sperie ideea, e un început şi îţi trebuie ceva energie până să te obişnuieşti cu vecinul care te priveşte întrebător, cu lumina din bloc care nu e niciodată de ajuns sau cu liftul care vrea să-ţi ţină câteodată companie fără ca tu să fii de acord. Drept să vă spun, nu mai ţin minte sigur strada unde este apartamentul. Şi nu ştiu cum o să arate parchetul, perdeaua din sufragerie sau covoraşul de la intrare. Mă mut abia în luna următoare. Dar ce contează?! În sfârşit, o să pot spune că merg acasă!
Ps: Dacă aveţi sfaturi de dat în legătură cu decorarea casei, vă aştept cu drag.Luaţi în calcul că nu am frigiderul, maşina de spălat sau aragazul. :)))
Promisiuni de dimineaţă June 1, 2010
Posted by adela_baboschi in : Uncategorized , add a commentOricât de ocupată voi fi azi, încerc să:
zâmbesc fiecărui copil care îmi iese în cale.
nu mai văd negru acolo unde este culoare şi speranţă.
împart din bucuria mea cu ceilalţi.
las deoparte replicile dureroase şi ironice.
vorbesc cu o prietenă veche.
merg la cumpărături.
Destul pentru astăzi, până la urmă sunt încă un copil şi nu pot face prea multe lucruri de ziua mea.
Nu uitaţi să preţuiţi copilăria şi tot ce presupune ea.